Singurul regret al vieții mele

Uneori mă întreb de ce anumite lucruri trebuie să se întâmple așa cum se întâmplă. 

Era 21 Iunie 2013, iar eu mă aflăm în aeroportul din Kuweit cu cinci bagaje imense lângă mine și cu un bilet care avea o singură direcție, către București. Eram debusolat, trist, fericit, cu lacrimi în ochi de îngrijorare… Mă aflam la un pas de colaps psihic și emoțional.

După aproape doi ani de locuit în Kuwait, pe motiv că nu-mi găsisem fericirea acolo, am decis să mă întorc în România. Acum, ca să fiu sincer cu tine, nu am decis să mă întorc și mai degrabă am ales să fug din acel loc, din acea țară.

De ce? 

Dacă este să privesc cu ochii de acum, la acel Adrian care a luat acea decizie, sincer, nu l-aș înțelege. Decizia lui a fost fără logica, iar motivele pentru care a plecat sunt absurde și nejustificate, din punctul meu de vedere.

Sunt sigur că acum te întrebi: “Ce s-a întâmplat, atât de grav, încât să îl determine pe Adrian să fugă rupând pământul înapoi în România?”

Motivul este unul chiar foarte simplu, banal. Stilul meu de viață era unul complet diferit față de cel pe care oamenii din Kuwait îl aveau. Alcoolul este interzis, petrecerile sunt interzise, relațiile între persoane de sex opus înainte de căsătorie sunt interzise și multe alte lucruri, dar pentru mine toate acele lucruri erau niște reglementări absurde cu care nu mă puteam obișnui.

Ce a  fost șocant pentru mine este că, deși existau reguli extrem de stricte, lucrurile petrecute ”în spatele cortinei” erau pur și simplu de necrezut. 

Oare cum este sa fii la o petrecere într-o țară în care cluburile, alcoolul și drogurile sunt strict interzise, dar cu toate astea, tu să fii într-un club localizat între doua vile imense, pe malul mării, fix la granița cu Arabia Saudită înconjurat de un grup de 60 de persoane care dansau necontenit, consumau alcool și aveau parte de toate drogurile pe care inimioara lor le dorea? 

Dar înainte de a-ți spune de ultimul meu zbor din Kuwait către București, am să-ți spun motivul pentru care am ajuns acolo în 2011.

În 2011 aveam o iubită care s-a mutat în Qatar, Doha, deoarece era stewardesă la Qatar Airways, iar eu mi-am dorit să fiu mai aproape de ea. Din acest motiv, am început să aplic pentru diverse locuri de muncă în tot Orientul Mijlociu, în orașe precum Doha, Dubai, Abu Dhabi, Kuwait, Bahrain și multe altele.

Partea și mai interesantă este că, la câteva luni după ce ea a plecat, noi ne-am despărțit dar eu am continuat să aplic pentru locuri de muncă în Orientul Mijlociu, pentru că am realizat că există ceva mai mult pentru mine în această viață decât același job timp de 2 ani și jumătate, fără niciun progres. 

Viața mea nu arăta deloc așa cum mi-o imaginam.

Cunoști acel sentiment, nu-i așa? Acel sentiment în care ai certitudinea că poți mai mult, că ești mai mult, că viața ta poate arăta mult mai bine decât este acum, că viitorul tău poate arăta mult mai bine decât trecutul tău…

Așa că pe data de 21 noiembrie 2011, am aterizat în Kuwait, țară în care cunoșteam o singură persoană, din vedere. O întâlnisem în magazinul Zara cu patru ani în urmă, în prima mea zi de probă.

Ziua în care am intrat pentru prima dată în birourile companiei pentru care am început să lucrez (care la vremea respectivă avea 34.000 de angajați), a fost un vis devenit realitate.

 Dacă îmi spunea cineva la 19 ani, când am început să muncesc în domeniul Fashion – Retail, că voi reuși să am o poziție de Area Visual Merchandising Manager la 24 de ani, fără nicio “pilă” sau recomandare, că am să fiu responsabil de 3 branduri de haine precum Topshop, Topman și Miss Selfridge, pentru toată zona Orientului Mijlociu, sincer, nu aș fi crezut niciodată că lucrul acesta este posibil.

Ce s-a schimbat? 

Un succes ca acesta are o singura baza, exact așa cum Napoleon Hill împărtășea în cartea “Think and Grow Rich”. În viața mea a apărut o dorință arzătoare ce s-a transformat mai târziu în obsesie. 

N-am să uit niciodată acea zi de Martie din 2011 în care mă aflam într-o deplasare la Iași și “mă jucam”, așa cum îmi place să spun, cu manechinii din vitrinele magazinului pe care îl aranjam. Chiar atunci am primit un apel din partea Country Managerului nostru, șeful meu (îi spun șef pentru ca exact așa era… veți vedea imediat că nu aveam cum să-l numesc lider), în care îmi spunea ca extinderea responsabilităților mele, așteptată cu ardoare de atâta vreme, care venea inițial oricum fără nicio mărire de salariu, în care urma sa mă ocup și de Albania, nu se va mai întâmpla. 

Motivul? 

Cu două săptămâni în urmă, am fost internat în spital pentru un început de pneumonie și o infecție alimentară așa cum, sincer, nu doresc nici celui mai mare inamic al meu, iar șeful meu mi-a spus că acest vis nu se va mai întâmpla pentru că, citez: “Atunci când compania a avut nevoie de tine, tu ai fost bolnav. Poate a fost mana lui Dumnezeu.”

Acele cuvinte, prin care eram depreciat total, m-au făcut să-mi doresc ardoare ca pe 21 Septembrie, când urma să împlinesc 3 ani în companie, să îmi prezint demisia, astfel încât pe 22 Septembrie să fiu într-un loc mai bun.

Am început, așadar, să caut locuri de munca și să aplic, iar aici nu mă refer la unul, două, trei, ci la o sută, două sute, trei… și sincer, chiar cred ca au fost undeva în jurul a 1,000 de locuri de muncă în lunile următoare.

Am avut o dată concreta în minte, un salariu minim și o poziție pe care o căutăm, iar când era vorba de țară sau oraș, acestea chiar nu mă interesau, așa că aplicam în Qatar, Bahrain, Dubai, Abu Dhabi, Kuwait, Oman, Thailanda, Hong Kong, Australia, Germania, Spania, Italia, Olanda, America, Canada și multe altele.

 Acum, după mulți ani, îmi dau seama ca eu am înțeles încă de la o vârstă fragedă, că principalul factor care aduce succesul, este să încerci cât mai multe lucruri și de cât mai multe ori, pentru că dacă faci lucrul acesta, șansele ca tu să ajungi să ai succesul scontat, cresc în mod considerabil.

Toate bune și frumoase, în schimb, până pe 18 August, nimic nu s-a intamplat. Pe 18 August am primit telefonul acela magic în care cineva din Kuwait mă invita să am un interviu cu Business Directorul unor branduri de haine, de care eu nici măcar nu auzisem. Amuzant este că eu am înțeles Creta pentru că în limba engleză pronunția orașelor Creta și Kuwait sună izbitor de similar. Puteți deci să vă imaginați la ce nivel era engleza mea la vremea respectivă. 

Interviul a decurs perfect și cei din Kuwait au vrut sa mă vadă și față-n față, așa că m-au chemat pentru o zi de interviuri în care urma să am 7 interviuri, iar atunci cand am primit biletul de avion pe e-mail, ghiciți pentru ce dată era programat zborul meu către Kuwait?! 

Exact: 22 Septembrie! Fix data pe care o aveam în minte! Acea dată pe care am spus-o de mii de ori prietenilor mei, care-mi spuneau că sunt nebun, data la care mi-am spus că voi fi într-un loc mai bun.

Surpriza și mai mare a fost că a doua zi după ce am primit biletul de avion, cei de la H&M din Kuwait m-au sunat pentru a avea un set de interviuri cu ei pentru o poziție similară cu cea pentru care mergeam la interviuri, în care aș fi fost responsabil pentru Bahrain, și ghici ce? Francizorul H&M ului era tot același grup pentru care eu mergeam la interviu în 22 Septembrie, așa că în loc de 7 interviuri, am avut 8 și am primit două oferte de muncă din care am ales.

Am învățat două lecții importante din această experiență: 

Prima lecție este aceea că șansele de reușită cresc, în mod considerabil și direct proporțional, cu numărul de încercări pe care le ai pentru a-ți atinge acel obiectiv. Cu cât ai mai multe opțiuni și cu cât încerci în mai multe locuri, la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, vei reuși fără îndoială, pentru că aceasta este legea mediilor (The law of average așa cum Jim Rohn o numea).

A doua lecție este legată de faptul ca am ales sa lucrez pentru Topshop, Topman și Miss Selfridge, cu toate că salariul a fost mai mic, însă poziția și responsabilitatea mea au fost mult mai mari. Mi-am dat seama că în H&M aș fi fost unul dintre cei 6 oameni aflați pe aceeași poziție și aș fi lucrat cu o persoană care ne-ar fi ghidat pe partea creativa, vizuală, în schimb în poziția aleasă, eram persoana care avea cea mai înaltă poziție în structura departamentului din care făceam parte și am lucrat, în mod direct, cu Operations Managerul nostru dar și cu Business Directorul nostru, așa că am preferat să învăț direct de la cei mai buni în loc să primesc informațiile și cunoștințele printr-un filtru intermediar.

Așa că în Noiembrie 2011 am aterizat în Kuwait, oraș ce mi-a devenit casă pentru următorii doi ani, până în ziua în care am fugit de acolo și am lăsat în urmă un loc de munca în care eram plătit de 4 ori mai mult decât eram plătit în România, nu că aș fi câștigat un salariu mizer aici, ci dimpotriva, chiar eram ok înainte să plec. 

Am lăsat în urma mea un apartament complet mobilat, oameni dezamăgiți de mine și un stil de viață de mulți invidiat și dorit cu disperare.

Am ales să fug pentru că viața mea de acolo era una goală. 

M-am îndrăgostit de două ori acolo, dar dragostea nu a putut continua din cauza culturii care ne interzicea lucrul acesta. Îmi doream să mă distrez, dar  când vedeam că totul este dus la extrem în locurile underground în care eram invitat, preferam să zbor în Dubai în fiecare weekend și să mă distrez în cluburile de acolo, unde totul era “normal”, după standardele în care eu defineam normalul la vremea respectivă. 

Ajungeam înapoi la muncă după un weekend de petreceri, aterizam de multe ori la 4:00 dimineața, îmi făceam un dus și mergeam direct la birou, mahmur, super obosit și toate lucrurile astea s-au adunat până în clipa în care mi-am dat seama că o voi lua razna sau o luasem deja… 

”De ce ți-e frică nu scapi…” Exact asta s-a întâmplat. Am ajuns la BURNOUT și am clacat.

 Într-o zi de Iunie a anului 2013, zi pe care n-o voi uita niciodată, am aterizat la 04:00 dimineața din Dubai, am ajuns acasă, mi-am făcut bagajul și am cumpărat primul bilet de avion către România. Am lăsat o hârtie A4 pe patul lui Valentin, prietenul meu drag și coleg de apartament, banii de chirie pentru următoarele 2 luni, astfel încât să mă asigur că va fi ok, și mi-am chemat un taxi.

 La aterizarea în România, nu știam mare lucru, nu aveam nicio direcție…știam doar că MĂ VOI DISTRA astfel încât să recuperez tot ce am ”pierdut” în Orientul Mijlociu. 

 Zis și făcut! 

M-am distrat necontenit timp de 6 luni de zile, până în momentul în care am rămas fără bani și fără speranță deoarece încercam să-mi găsesc un loc de muncă în afara țării, dar nimic nu se întâmpla și nu reușeam să mă angajez.

Știu că “soarta” are un mod interesant de a ne răspunde și de a ne arăta că este important să plătim pentru unele “păcate”.

Trecuseră aproape trei ani de la momentul în care am plecat din din Kuwait până în momentul în care am reușit să am din nou un loc de muncă exact așa cum visam, și credeți-mă că i-am simțit. A durut să vezi cum ajungi acasă și ai 12 RON din care trebuie să și mănânci. A durut dezamăgirea creată oamenilor care mă iubeau din Kuwait. A durut dezamăgirea de sine avută pentru ce am făcut, iar stima de sine ajunsese la un nivelul minim…

Sunt sincer cu tine și îți împărtășesc lucrul acesta: Da, am un regret și acesta este singurul meu regret, iar dacă aș putea să-mi pun o singură dorință prin care sa transform orice în realitate, dorința mea ar fi sa mă pot întoarce în anul 2013, în Kuwait, și să creez o altă realitate.

Stai!!!!!!!!!!!!!!

NU! Tocmai mi-am dat seama că nu aș face lucrul acesta. De ce? Pentru că știu că aceea a fost una dintre cele mai mari greșeli făcute din toate punctele de vedere. A fost greșeala care m-a dus în cea mai mare groapă financiara, mi-a distrus stima de sine și relațiile. Dar a fost și greșeala care m-a ajutat să devin cine sunt astăzi. Acel Adrian este un Adrian de care nu sunt mândru…este un Adrian pe care l-am lăsat în urma mea. 

Știu că dacă acel Adrian a reușit să își schimbe viața la 180 de grade, orice persoană poate să facă lucrul acesta. Știu că avem un potențial infinit și te invit ca astăzi, să stai și să celebrezi creșterea pe care ai avut-o în ultimele șase luni. Iar dacă conștientizezi că nu ai crescut, te încurajez să nu renunți. Se poate! Dacă eu am reușit să îmi schimb viața și reușesc să ajut deja mii de oameni din peste 10 țări, să își schimbe viața, știu că și tu poți face asta. Oricine poate face asta! 

Lasa regretele în urmă și alege să alergi către visul tău, pentru că acesta poate deveni realitate iar tu poți să devii acea persoană minunată pe care o vezi în mintea ta.

Nu uita ca esti rezultatul propriilor alegeri, iar dacă rezultatele pe care le ai în viață nu te fac fericit, atunci alege chiar astăzi să faci lucrurile care te vor ajuta să te uiți cu mândrie la tine!

Cu drag, al tău prieten, Adrian.

Să renunț sau să continui?

Una din cele mai întâlnite întrebări pe care le primesc, ar fi ”…cum pot ști dacă este timpul să renunț la un lucru pentru care am alocat mult timp și energie, sau ar fi bine să continui mai departe? ”

Înainte de a răspunde la această întrebare, vreau să împărtășesc alături de tine, care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinăm atunci când renunți la un proiect la care lucrăm de ceva timp, sau când ieșim dintr-o relație de lungă durată ori trebuie să luăm o decizie despre care știm că ne va impacta viitorul. 

Știu ca este extraordinar de greu să renunți atunci când ai pus suflet, pasiune și ți-ai făcut speranțe viitoare.

Știu că este dureros să pui punct unei relații în care ai crezut, ai investit timp, pasiune și ți-ai imaginat cum vei fi alături de acea persoană până la sfârșitul vieții.

Știu că nu este ușor să renunți la o idee de business după ce ai muncit zi și noapte pentru aducerea acelei idei la îndeplinire. 

Așa că hai să vedem când este bine să nu renunțăm și când este bine să continuăm.

Răspunsul meu este unul foarte simplu: Când iubești acel ceva cu adevărat!!

Winston Churchill spunea că succesul apare atunci când mergi din eșec în eșec fără ca tu să îți pierzi entuziasmul.

O idee simplă pe care am înțeles-o cu adevărat și care a apărut în viața mea de nenumărate ori, este aceea că vei atrage în mod concret în viața ta, ceea ce TU vrei să atragi.

Revenind…

În luna Martie al anului 2016, m-am mutat în Dubai unde după doi ani și jumătate de discuții, am reușit să obțin o poziție de Senior Regional Visual Manager pentru branduri de lux din industria Fashion Retail precum: Marc Jacobs, Kenzo, Celine, Dolce & Gabbana și multe altele.

Sunt foarte mulți oameni care mi-au spus că am fost norocos pentru poziția obținută în cadrul acelei companii.

Adevărul este că acel noroc mi l-am creat singur. Singur, după discuții purtate timp de doi ani și jumătate cu grupul din Dubai, din care mai făcusem parte anterior, discuții în cadrul cărora s-au plimbat aproximativ 210 email-uri și am luat parte la șase serii de interviuri, dintre care cinci au fost finalizate cu răspuns negativ.

În luna Decembrie al anului 2013, această companie mi-a spus: ” Felicitări, bine ai venit în echipă! Îți vom transmite Contractul în următoarele șapte zile lucrătoare”. 

Ghici ce? Cele șapte zile au trecut și niciun Contract nu mi-a fost transmis.

La începutul lunii Ianuarie al anului 2014, compania care mă intervievase mi-a spus că poziția pentru care am fost selectat a fost înghețată din pricina unei schimbări organizatorice, astfel că am trăit ceva timp cu speranța că se va debloca acea poziție.

La sfarsitul lunii Ianuarie 2014, am zburat în Paris pentru a mă întâlni cu unul din managerii de divizie. În timpul interviului, acesta- mi spusese că mă place, dar mai sunt în cursă și alți candidați cu experiență în industria de lux, experiență pe care eu nu o aveam, și că este posibil ca acele persoane să fie prioritare în fața mea.

În luna Martie al anului 2014, compania mi-a spus că poziția inițială pentru care fusesem confirmat, a fost deblocată iar eu urma să zbor în Dubai săptămâna următoare pentru a mă întâlni cu ei față în față.

Ghici ce? La doar două zile am primit un alt email în care eram informat asupra faptului că poziția pentru care aplicasem, a fost blocată din nou tot din cauza unei noi schimbări organizatorice.

Am zburat în Dubai în Octombrie al anului 2014, pe cheltuiala mea, doar pentru a merge la birourile lor centrale astfel încât să mă cunoască și să vedem dacă putem începe o colaborare, iar toate acestea în condițiile în care nimic nu era sigur sută la sută. 

Și ghici ce? Nici de data aceasta nu s-a finalizat nimic.

In anul 2015 am fost contactat pentru a susține un interviu pentru un alt brand din cadrul grupului și chiar în ziua interviului, cu 15 minute înainte mai exact, am primit un email în care am fost înștiințat că un coleg din cadrul companiei a fost promovat și poziția respectivă a fost ocupată.

Am aplicat în divizii din departamente complet diferite față de cele în care lucrasem până atunci, precum diviziile de cadouri și accesorii, toate acestea în ideea de a intra în grup, iar de acolo să mă pot transfera în divizia de fashion mai târziu.

Aș putea să continui și sunt sigur că cele 210 email-uri ar lua foarte mult timp pentru a fi citite și înțelese de tine, astfel încât să îți dai seama de toate călătoria avută.

Ceva miraculos s-a întâmplat însă în luna Ianuarie al anului 2016. Am primit un email din partea departamentului HR, în care am fost întrebat dacă mi-am păstrat interesul pentru o eventuală colaborare.

Ghiciți care a fost răspunsul meu!?

Bineînțeles că da!!!

Așa că interviurile au reînceput iar în luna Martie al anului 2016 am aterizat în Dubai unde m-am  bucurat, timp de trei ani și jumătate, de cea mai de top experiență din industria Fashion Retail de Lux de care aș fi putut avea parte în zona Orientului Mijlociu.

Am locuit în Dubai și am fost responsabil de 9 țări din zona Orientului Mijlociu, precum: Bahrain, Qatar, Kuwait și altele; Am fost responsabil de 12 brand-uri de lux pentru care nici în cele mai frumoase visuri ale mele nu mă gândeam că voi avea posibilitatea de la coordona; Am lucrat cu o echipă extraordinară și am învățat cum să fac business de la oameni cu rezultate incredibile și care mi-au arătat ce înseamnă să fii un lider adevărat.

Am văzut cum salariul meu a crescut de la o lună la alta de cinci ori  și am văzut cum aceeași persoană care înainte era subestimată a ajuns să facă lucruri similare, pentru care era apreciat.

Din toate experiențele avute până acum în viață, știu că experiența pe care am acumulat-o în cei trei ani și jumătate în Dubai, este cea mai bogată experiență de până acum. Iar asta datorită faptului că acolo m-am redescoperit, acolo l-am întâlnit pe domnul Greg, mentorul meu, acolo am cunoscut-o pe Emmy care a devenit soția mea, acolo am întâlnit oameni extraordinari ce mi-au rămas prieteni pentru restul vieții și care mi-au schimbat viața pentru totdeauna.

Pe data de 21 Martie 2016, când am aterizat în Dubai, eram dezorientat, eram speriat, eram în căutarea a ceva.

Pe data de 1 Septembrie al anului 2019 când am decolat din Dubai și m-am mutat înapoi în România, eram un Adrian complet diferit. Un Adrian cu un potențial diferit, un Adrian care își demonstrase ca poate face absolut orice își propune vreodată în viață. 

Eram încrezător că ceea ce fac este cel mai bun lucru, că schimbarea pe care urmează să o aduc în România, prin programele de dezvoltare personală pe care le creez și prin comunitatea Clubul Liderilor Români, va fi una semnificativă care va schimba viața a sute de mii de oameni în următorii ani.

Și ghici ce? Aceasta schimbare a început deja să ia amploare. Zilele acestea comunitatea noastră a depășit 1,000 de membri.

Așadar, la sfârșitul acestei povești împărtășite, vreau să te întreb un singur lucru: 

Cum ar fi arătat viața mea, dacă după prima respingere avută din partea grupului din Dubai, aș fi renunțat și nu aș fi continuat să aplic și pentru alte posturi din cadrul aceluiași grup; Dacă nu aș fi zburat în Paris pentru a mă întâlni cu managerul de divizie, pentru a mă descuraja spunându-mi că alți aplicanți sunt prioritari, dacă nu aș fi zburat în Dubai, pe cheltuiala mea, pentru a-i întâlni pe oamenii de la birourile centrale…

Da, știu, și tu ești de acord cu mine în legătură cu faptul că am făcut cel mai bun lucru pe care îl puteam face, respectiv că nu am renunțat niciodată și am continuat călătoria spre ținta propusă. În schimb, știu foarte puține persoane cu care am intrat în contact, ce au susținut că și ele ar fi făcut același lucru și nu ar fi renunțat nici după 210 email-uri și 6 respingeri.

Așa că, da, eu am iubit acel ceva cu adevărat!!!

Am iubit ideea de a face ceva mai mult cu viața mea, de a mă muta în Dubai, oraș de care m-am îndrăgostit!

 Am iubit ideea de a-mi demonstra că sunt capabil să fac orice îmi pun în minte, indiferent de trecutul avut, de locul în care m-am născut, de compania în care am lucrat, iar asta pentru că fiecare om are un potențial nelimitat și atât timp cât acest potențial este exploatat, rezultate incredibile apar în viața noastră.

Așa că te încurajezi să faci același lucru, să nu renunți niciodată la lucrurile pe care le iubești cu adevărat. 

 Te încurajez să continui, indiferent de cât de greu ar fi drumul tău, pentru că într-o bună zi tu vei fi foarte fericit că nu ai renunțat și ai continuat.

Nu uita că ești rezultatul propriilor alegeri.

Cum mi-am găsit jumătatea

Mark Twain spunea ca „Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te naști și ziua în care afli de ce.”

De curând mi-am dat seama ca in cazul meu exista trei zile care sunt cele mai importante, iar a treia este ziua in care mi-am găsit jumătatea, ziua in care am întâlnit-o pe Emmy.

In primăvara lui 2018, ieșeam dintr-o relație serioasa si pentru prima data in viața mea, am zis sa fac ceva diferit înainte de a intra într-o noua relație, așa ca am pus 40 de lucruri pe un carnețel, lucruri pe care le-am învățat din relația anterioara, 40 de lucruri care consider ca sunt esențiale pentru ca o relație sa funcționeze perfect.

De ce am făcut asta?

Pentru ca mi-am dat seama ca in relațiile mele anterioare, am făcut exact ceea ce Albert Einstein spunea prin definiția nebuniei – „Sa faci același lucru din nou si din nou, așteptând sa ai rezultate diferite.”

Ce am pus in carnețelul meu?

Primul lucru a fost ca „Daca nu îl inviți pe Dumnezeu sa fie prezent in relația de cuplu încă de la început, lucrurile niciodată nu vor fi atât de bune pe cat ar putea fi.”

Ce altceva am mai pus pe acea lista?

  • Ai mereu o atitudine de învățăcel. Nimeni nu știe totul, așa ca uneori este ok sa nu știi ceva sau sa greșești. Daca asta se întâmplă, îmbrățișează ideea noua si mergi mai departe.
  • Ascultarea este ceva care implica doua persoane, unde ambele persoane vorbesc si asculta in mod activ.
  • Când conștientizezi ca anumite acțiuni rănesc partenerul tău, daca tu iubești cu adevărat partenerul, ea/el va înceta sa facă același timp sa facă lucrul respectiv, pentru ca iubirea adevărata nu rănește partenerul.
  • Când apar problemele, lupta împreuna pentru a rezolva problema, nu te certa cu partenerul tău din cauza problemei.
  • Este mult mai frumos sa faci cadouri mici si dese, decât cadouri mari si rare.

Atunci când am terminat lista cu cele 40 de lucruri pe care le găsesc ca fiind esențiale într-o relație, am avut un sentiment pe care nu am sa îl uit niciodată: STIU CA ACEASTA ESTE GENUL DE RELATIE PE CARE EU O VISEZ, IN SCHIMB EU INCA NU SUNT LA NIVELUL ACESTA PE CARE L-AM PUS PE HARTIE SI CHIAR DACA AR APAREA IUBIREA VIETII MELE ACUM, EU NU SUNT BARBATUL DE CARE EA SE VA INDRAGOSTI PESTE CAP.

Așa ca am ales sa cresc zilnic, in mod intenționat, pe toate planurile vieții, astfel încât atunci când ea va apărea, eu sa fiu gata.

Si ghici ce?

Ea era deja acolo, era in viața mea si partea si mai frumoasa este ca si ea era intr-un proces de formare, de schimbare.

Este incredibil sa cunoști pe cineva care este intr-un moment al vieții in care își dorește sa devina o versiune mai buna a ei, si ești martor al creșterii ei si vezi cum pe zi ce trece, persoana de lângă tine se dezvolta pe toate planurile si decide din nou si din nou, sa nu se oprească niciodată din creștere.

Ea era deja in viața mea si ghici ce?

Eu eram mentorul ei, iar la un moment dat, in vara lui 2019, când decizia de a a întoarce in Romania era deja luata, mi-am dat seama ca am început sa simt ceva pentru ea, iar lucrul acesta mă speria.

Mă speria pentru ca nu voiam sa stric una dintre cele mai frumoase relații de prietenie in condițiile in care eu nu știam ce voi face cu viața mea, unde voi fi si cum lucrurile vor arata mai târziu.

In schimb pe 9 August, când mergeam către Bvlgari Resort in Dubai, unde sărbătoream un an de când ne cunoaștem, l-am auzit pe Craig Beck care spunea „Ia astăzi totul in mâinile tale, fa-ti curajul asta de a merge la managerul tău si cere-i promovarea aceea pe care o vrei de mult timp, sau spune-i fetei pe care o iubești in ascuns ce simți pentru ea….”

Așa ca l-am ascultat si m-am deschis către ea in acea seara, iar in momentul in care i-am luat mana ei in mana mea, am știut ca noi doi vom fi împreuna pentru totdeauna si am știut ca Dumnezeu a adus-o in viața mea.

Stiu ca as putea scrie încă 164,843 de cuvinte pentru a împărtăși ce se întâmplă in viața mea, in relația noastră, in schimb știu ca o poza mereu spune mai mult decât 1,000 de cuvinte, așa ca zâmbetul de pe fetele noastre si privirea noastră, spun totul.

Hai sa va spun cireașa de pe tort.

Când am întâlnit-o pe Emmy, ea voia sa își schimbe jobul, iar eu o ajutam pe partea acesta ca si career coach.

Astăzi, Emmy face parte din echipa John Maxwell, este si ea, la fel ca mine, Coach, Trainer si Public Speaker.

Organizează grupuri de masermind, face workshopuri, lucrează online la nivel de grup cat si 1 la 1 cu oameni din Dubai, Abu Dhabi, India, etc.

DAAAAA, sunt super mândru de ea.

Sunt mai mândru decât am fost de orice alta persoana pe care am avut-o lângă mine si pe care o voi întâlni.

De ce?

Pentru ca ea a făcut un angajament către ea, asa cum eu am făcut către mine cu 3 ani in urma, ca nu se va opri niciodată din creșterea ei si știu ca acest angajament este cheia de aur pe care noi o avem pentru relația noastră.

Am certitudinea ca relația noastră va creste in cel mai frumos mod posibil, pentru ca știu ca si noi creștem in fiecare zi si in același timp pentru ca îl avem pe Dumnezeu alături de noi, iar atunci când Dumnezeu este bucățica centrala a relației, este imposibil ca lucrurile sa o ia razna.

Sunt fericit in același timp ca lucrurile nu au fost „floare la ureche”, pentru ca eu m-am întors in Romania, dar asta nu ne-a împiedicat, așa ca pentru următorii ani din viața noastră, Romania va fi casa noastră, iar acum totul este aranjat in cel mai frumos mod posibil.

Daca ar fi sa las ceva cu voi acum la sfârșit, este aceasta idee de a nu renunța niciodată sa crezi ca exista o jumătate perfecta creata deja pentru tine, iar pentru ca tu sa o întâlnești, mai întâi este important sa pui pe hârtie exact cum vrei ca ea/el sa fie, iar după aceea sa crești astfel încât sa devii persoana de care ea/el se va îndrăgosti si își va dori sa petreacă restul vieții.

Al tău prieten, Adrian.
Coach, Trainer și Public Speaker – The John Maxwell TEAM
Mobil: +40 726 075 119
E-mail: ap@adrianpuiu.com

Oare meriți abundență în viață?

Pentru început, hai să începem cu o întrebare simplă: Oare meriți să beneficiezi de abundență în viața?

De curând, am zburat în India, unde am avut cea mai frumoasă zi din viața mea de până acum, fiind ziua nunții cu Emmy, soția mea.

Câteva zile înainte de zbor, când mă întorceam de la sala de fitness, mai exact, am avut un sentiment interesant… Imediat după această “ trăire”, am primit un e-mail de la Qatar Airways prin care eram întrebat dacă vreau să fac upgrate la clasa business.

Moment în care, am cugetat serios în a face această investiți, cu toate că primul zbor planificat în clasa business, era cel către Orlando – Florida din August, anul acesta.

Dacă m-ai fi întrebat acum doi ani, dacă aș plăti triplu sau chiar mai mult pe biletul de avion pentru a zbura business, mai mult ca sigur as fi zis că: “ Niciodată nu voi face asta, când pot să fac multe alte lucruri cu acei bani…” sau “…poate la un moment dat, dar sigur nu în perioada următoare”

Ce s-a schimbat?

Percepția mea asupra unui singur lucru, respectiv a faptului că “eu merit” să zbor la clasa business.

Cu toate acestea, nu am făcut upgrade la biletul meu, deși am fost foarte aproape. În schimb, mi-am întărit promisiunea că în August, când voi zbura împreuna cu minunata mea soție în America, vom zbura business și ne vom bucura de confortul oferit de scaunele ce se întind la orizontală 100%.

Mentorul meu, Andrei, mi-a adresat acum ceva vreme o provocare ce m-a ajutat să cresc în mod exponențial pe absolut toate planurile, spunându-mi că de fiecare dată când sunt la supermarket și încerc să economisesc 1 Ron, alegând un produs doar după acest criteriu, acea alegere nu face decât să îmi atragă stagnarea.

În schimb, aș putea să aleg produsul mai scump, iar în timp ce mă îndrept către casa de marcat, să mă gândesc la ce aș putea face în următoarele 30 de zile pentru a-mi majora și mai mult venitul, astfel încât să trăiesc o viață cu un standard de excelență și nu o viață cu un standard de mediocritate.

Zis și urmat! Fac acest lucru de ceva vreme și aleg în permanență să investesc în lucruri spre care în trecut eram reticent, aducându-mi argumente precum: “nu am nevoie de asta acum” sau ”nu are sens să cheltuiesc banii aceștia aiurea, pot face altceva cu ei decât să iau lucrul pe care mi-l doresc…”

Așa că am ales să zbor cu companii de linie în detrimentul celor low cost. Am ales să plătesc diferența de preț pentru a mă bucura de lucruri preferențiale precum mâncarea mai bună, spațiu mai mult la picioare, sau în loc de a sta într-o simplă cafenea în aeroport aleg să merg în business lounge,  chiar dacă nu îmi făcusem încă upgrade la business class. 

Știu că sunt lucruri mărunte, dar lucrurile mărunte fac o diferență masivă în privința percepției noastre și, de fiecare dată când fac o alegere de genul acesta, spusele lui Andrei îmi răsună în minte: “ Nu te gândi cum să salvezi 1 Ron dintr-o alegere ci, mai degrabă, gândește-te cum să generezi 3000 Ron în plus luna viitoare, astfel încât să te bucuri de lucrurile pe care Dumnezeu ți le-a oferit atunci când tu ai fost creat. Ai un potențial infinit, ai fost creat într-un mod perfect și meriți să ai tot ce este mai bun de pe această planetă, pentru că Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea Lui.

Crezi că, atunci când Dumnezeu te-a creat, a spus: “…lui Adrian o să îi dau mai puțină inteligență și mai puține resurse?” în niciun caz!!! Ai fost creat într-un mod perfect și abundent, și tu, atâta vreme cât ai să te folosești de capacitățile tale mentale, vei reuși să atragi abundența în viața și să o împărtășești celor din jurul tău și o să poți ajuta mult mai mulți oameni decât îți imaginezi momentan. “

Ceva extraordinar s-a întâmplat când am ajuns la poarta de îmbarcare din Doha.

Eram fericit că zbor cu Airbus A330 și voi avea loc la geam, lângă ieșirea de urgență, și deja mă vedeam cum pot sta picior peste picior.  Eram eu, cu gandurile mele, când deodată aud un ”felicitări” exclamat de către doamna care tocmai îmi verfica biletul, care în continuare m-a informat asupra faptului că tocmai am făcut upgrade la clasa business, astfel că nu voi mai zbura cu economy.

Recunosc, experiența de a zbura business cu Qatar Airways, este absolut incredibilă.

Un pahar de șampanie fără alcool mă aștepta cu drag alături de o cină delicioasă, îmbinate cu un film redat pe un ecran imens, în timp ce scaunul meu se transformase într-un pat pe care aveam o pernă imensă, iar mai târziu un somn dulce sub o pătură pufoasă, toate acestea la 10.000 metri altitudine

Unul din mentorii mei spunea că niciodată nu vei uita prima experiență pe care o ai atunci când zbori business sau first class, pentru că este una specială.

Acum știu și de ce.

Este interesant sentimentul pe care l-am avut.

Am simțit că eram unde trebuie să fiu, că merit să fiu în business class.

Locuind în Orientul Mijlociu timp de cinci ani, mereu întâlneam colegi care zburau în interes de serviciu și primeau upgrade în business class uneori, pentru că avionul era plin. Îmi povesteau că simțeau că nu merită acele locuri și că nu s-au simțit în largul lor.

În momentul în care m-am trezit din somn, fix înainte de aterizare, ascultam o muzică de suflet și am conștientizat de ce înainte chiar credeam că nu merit să am parte de abundență în viața mea, respectiv pentru că înainte nu făcusem ceva semnificativ care să impacteze, în mod pozitiv, viețile oamenilor din jurul meu, așa cum obișnuiesc să fac, în prezent, cu oamenii aflați în programele mele de coaching și mentorare, sau cele de dezvoltare personală.

Mai mult decât atât, și față de prieteni am aceeași atitudine: încerc să împărtășesc tuturor schimbările pozitive din viața mea, iar ei, de asemenea, împart îmbunătățirile radicale avute din momentul în care ne-am întâlnit, exprimându-și recunoștința veșnică pentru aceasta. În aceste momente speciale, devin conștient de faptul că: ÎN SFÂRȘIT FAC CEVA SEMNIFICATIV PENTRU CEI DIN JURUL MEU, IAR ACEȘTIA SUNT FERICIȚI SĂ MĂ APRECIEZE PE TOATE PLANURILE, de la vorbele frumoase, până la partea financiară.

Așa că DA, MERIT să am abundență în viața mea, pentru că Dumnezeu m-a creat cu un potențial infinit, o inteligență incredibilă, iar modul în care eu folosesc resursele oferite, mă ajută să aduc abundența în viața celor din jurul meu și să îi susțin mai mult decât ei se așteaptă.

Am acest principiu de a oferi mai mult decât primesc, de a surprinde de fiecare dată, într-un mod pozitiv, oamenii ce intră în contact cu mine și știu că lucrul acesta îi face să fie fericiți.

Când am coborât din avion, am știut un lucru.

Vreau ca orice persoană ce se află în programele mele de dezvoltare personală, să ajungă la nivelul la care este absolut ceva normal să zboare la first class sau business și am să le ofer tot suportul necesar astfel încât ei să poată realiza aceasta, iar pentru valoarea ce o voi aduce în viața lor, EU MERIT să am parte de tot ce este mai bun în această viață.

Și acum te întreb: Crezi că meriți să ai abundență în viață?

Eu zic că meriți, iar asta datorită faptului că acesta este un drept din naștere primit de la Creatorul tău. Iar dacă încă simți că nu meriți, te încurajez să faci ceva atât de măreț încât să simți că meriți prezența abundenței în viața ta.

Cât valorează o oră din viața ta?

Un om care indrazneste sa iroseasca o ora din timpul sau, nu a descoperit valoarea vietii.― Charles Darwin

Dacă cineva te-ar întreba: care este cea mai valoroasă comoditate pe ți-o permiți, ce ai răspunde?

Pentru o bună perioadă din viață, la această întrebare, aș fi numit diferite obiecte pe care le dețin, dar ceva s-a schimbat.

Când am început pentru prima dată să fac bani din business-ul personal, am realizat că timpul meu valorează bani și am înțeles cum unele activități sunt mai valoroase decât celelalte.

Am înțeles cum anumite activități din viața personală pot fi făcute de alte persoane care mă pot ajuta în acest sens, iar eu le pot ajuta prin remunerarea acestui ajutor. 

Cea mai mare revelație am avut-o în momentul în care mi-am dat seama că pot plăti 50 RON pentru o oră de curațenie a casei, timp în care eu pot avea o sesiune de Coaching care va ajuta persoana din fața mea să își dubleze business-ul in următorul an și să obțină un profit cu 60,000 Euro mai mare decât în anul precedent. Stiu că orice om care reușește să aibă o claritate mare legat de cum poate obține 60,000 Euro profit în următorul an, va fi mereu fericit să investească 150 Euro în a petrece o oră cu mine într-o sesiunea de Coaching, iar eu voi fi fericit să plătesc cu 50 RON persoana care mă ajută în a-mi ordona și curăța apartamentul. 

Vreau ca de fiecare dată să fie un win-win pentru oamenii care lucrează cu mine și care mă ajuta cu diferite servicii cum ar fi curățenia în casă, curățatul hainelor, spălatul mașinii sau lucruri administrative în business-ul meu personal.

În felul acesta, toată lumea este fericită. 

Valoarea timpului nostru poate crește de la an la an, poate stagna sau poate scădea. Din păcate sunt foarte mulți oameni în jurul nostru care aleg sa pună o valoare scăzută timpului lor.

De ce?

Am ajuns la concluzia că majoritatea oamenilor nu realizează încă faptul că ei sunt rezultatul propriilor alegeri și că tot ce se întâmpla în viața lor, și aici spun TOT: este efectul alegerilor pe care ei le-au făcut în trecut, iar viitorul lor va arăta în funcție de alegerile pe care ei le fac astăzi.

Tu ce valoare alegi să atribui timpului tău?

Al tău prieten, Adrian.
Coach, Trainer și Public Speaker – The John Maxwell TEAM
Mobil: +40 726 075 119
E-mail: ap@adrianpuiu.com

Pisica face miau, câinele ham-ham și apa este udă

Ce te faci când crești, te dezvolți, ajungi la un alt nivelul de conștientizare, iar unele persoane din jurul tău, preferă să rămână in continuare acolo? 

Ce faci când vezi ca ei nu accepte faptul că răspunsul problemelor, a dilemelor lor zilnice se află deja în ei, iar acest răspuns îl pot gasi doar prin a face ceva diferit de ceea ce au făcut până acum!?

Îți dorești să împărtășești ce ai descoperit cu ei, iar ei preferă să continue a face aceleași lucruri și să vorbească aceleași chestiuni dezbătute până acum, pentru că asta au făcut toată viața, iar atunci când vine cineva cu o idee nouă, ei resping din start acea idee pentru ca “nu are logica ceea ce spui…asta nu merge aici, la noi în țară, în business-ul meu, știu eu mai bine ceea ce trebuie să fac, astea sunt niște prostii, povesti din cărți”, etc.

Am vești fantastice pentru tine!!! 

Am găsit soluția!!!! 

Unul din mentorii mei spunea că atunci când încă ai oamnei de genul acesta în viața ta, oameni de care nu ai cum sa fugi, oameni din familie sau prieteni de o viață, atunci când vă întâlniți, discuțiile voastre pot fi rezumate la lucrurile “esențiale” pe care și ei le înțeleg, lucruri precum: pisica face miau, câinele ham-ham și apa este udă, după care o tulesti și ai aceasi discuție din nou în următoarele 6 luni de zile preț câteva minute. 

Nu vreau sa fiu răutăcios, dar pur și simplu sunt realist legat de ceea ce poți face în cazul în care te confrunți cu aceasi provocare pe care mulți dintre oamenii cu care intru în contact, o au. 

Al tău prieten, Adrian.
Coach, Trainer și Public Speaker – The John Maxwell TEAM
Mobil: +40 726 075 119
E-mail: ap@adrianpuiu.com

Cea mai importantă recoltă

“Orice am planta în subconștientul minții noastre și vom hrăni prin repetiție și emoții, într-o zi va deveni o realitate”- Earl Nightingale

Ai observat că dacă plantezi în pamânt semințe de porumb, vei semăna porumb? De câte ori ai văzut până acum semințe de porumb din care au răsărit roșii?

Partea cea mai fascinantă pantru mine este că pământul nu are absolut nicio preferință legat de ce plantezi.

Poți să plantezi porumb sau poți sa plantezi buruieni, rezultatele tot vor apărea.

E adevărat, și clima are un cuvânt de spus…de aceea sunt importanți și oamenii pe care-i alegi să facă parte din viața ta.

Și, ai observat că dacă te îngrijești de evoluția a ceea ce plantezi prin fertilizare, udat în mod constant, pe scurt: atenția atribuită procesului în sine, rezultatele tale sunt mai bune decât atunci când nu faci absolut nimic după ce ai plantat semințele?

Te invit să reflectezi astăzi la acest lucru preț de câteva minute și să decizi ceea ce alegi sa plantezi în mintea ta, începând de astăzi.

Al tău prieten, Adrian.
Coach, Trainer și Public Speaker – The John Maxwell TEAM
Mobil: +40 726 075 119
E-mail: ap@adrianpuiu.com

Cu GPS sau fără?

Oamenii care au un scop bine stabilit, au reusite deoarece cunosc drumul spre care se indreapta.- Earl Nightingale

Vin către tine cu o mică provocare, aceea de a fi propriul tău observator.

În intreprinderea unei activități, oricare, încearcă să acționezi în două moduri diferite:

  1. În prima variantă, încearcă sa iți stabilești pașii concreți de implementare ale activității alese;
  2. Iar în cea din urmă variantă, încearcă să acționezi după instinct, intempestiv, “odată cu valul”.

Iar acum, să ne observăm…în care dintre variante te simți mai liniștit, mai relaxat?!

Cred că știm cu toții raspunsul.

Am asemănat chestiunea de mai sus cu o călătorie cu mașina

Să presupunem că există două variante:

  1. Pleci și nu știi de ce ai plecat, unde trebuie sa ajungi, când și cu cine pleci;
  2. Pleci din punctul A și vrei să ajungi în punctul B. Ai un GPS care te ghidează la fiecare pas și știi exact sau poți aproxima la ce ora vei ajunge. 

Tu ce variantă ai alege?

Al tău prieten, Adrian.
Coach, Trainer și Public Speaker – The John Maxwell TEAM
Mobil: +40 726 075 119
E-mail: ap@adrianpuiu.com

Definiția succesului

Succesul este realizarea progresiva a unui scop sau ideal demn.- Earl Nightingale

Nu sunt surprins că Earl Nightingale este numit “Decanul dezvoltării personale”.

Din toate definițiile succesului auzite până acum, aceasta este cea care rezonează cel mai bine cu mine. 

Știi de ce?

Pentru că nu este menționat absolut nimic legat de partea financiară și nu are nici o direcție specială.

Asta m-a făcut să înțeleg că o persoană de succes poate fi o mama care are ca ideal creșterea copiilor ei intr-un mediu pașnic și care să le faciliteze dezvoltarea. 

O persoană de succes poate fi, de altfel,  un tânăr care muncește într-un spital ca și asistent medical și ajută oamenii care au nevoie de un zâmbet în cele mai grele momente ale vieții lor. 

Un bărbat de succes poate fi un proprietar de minimarket care donează 30% din tot ce câștigă lunar pentru o cauză nobilă.

Observi lucrul pe care toți acești oameni îl au in comun? 

Toți acești oameni au un obiectiv, o țintă către care ei se îndreaptă.

Lucrul acela ii motivează zilnic sa se ridice cu zâmbetul pe buze dimineața și să se întoarcă seara cu satisfacție în suflet legat de ce au făcut în ziua respectivă. 

Pe tine ce te motivează?

Care este obiectivul acela care te determină să te trezești zilnic cu zâmbetul pe buze?

Al tău prieten, Adrian.
Coach, Trainer și Public Speaker – The John Maxwell TEAM
Mobil: +40 726 075 119
E-mail: ap@adrianpuiu.com

Oare de ce îmi place ziua de poimâine?

Sa nu renunti niciodata. Astazi poate este greu, maine poate fi mai rau, dar dupa ziua de maine, rasplata soarelui dupa furtuna, va sosi.- Jack Ma

În interacțiunile avute în ultima perioadă, am constatat că media încercărilor până  la care oamenii renunță la visul lor este sub 0.

Oare de ce? 

Ei bine, pentru că prima și cea mai ușoară reacție naturală la primul obstacol întâlnit, la prima greutate, este să renunțăm. 

Și dacă trecem de prima greutate, de prima zi, de primul obstacol: Ține-te bine, fiindcă a doua zi o sa fie și mai grea!

80% din business-uri eșuează în primii 5 ani, iar 80% din cele 20% care supraviețuiesc în cei 5 ani, eșuează în următorii 5.

Dar… 

Bineînțeles ca exista și un dar!!!

Oamenii care reușesc sa treacă de ziua de mâine, vor descoperi soarele, de fiecare dată.

Uneori ziua de mâine este mai scurtă, alteori aceasta este mai lungă, dar după aceasta zi înnorată, de fiecare dată, poimâine vei găsi soarele care te va așteapta zâmbind. 

Al tău prieten, Adrian.
Coach, Trainer și Public Speaker – The John Maxwell TEAM
Mobil: +40 726 075 119
E-mail: ap@adrianpuiu.com